Important

Sanguisorba officinalis L. (Poza personala)

O să încerc să vă prezint de fiecare dată câte o plantă interesantă atât din punct de vedere al beneficiilor cât şi detalii despre aceasta, modul de cultivare, prelucrare, uscare şi utilizare.

Fiind luna august, am să încep cu specia dragă mie şi anume Sanguisorba officinalis L. Sunt convinsă că aţi văzut-o şi nu aţi ştiut câte beneficii ascunde această specie.

Prima dată a fost descoperită în Asia, mai exact în China, dar în ziua de azi se găseşte pretutindeni. Are particularităţile ei, pe care le voi detalia pas cu pas.

Sanguisorba officinalis L. este o plantă perenă care face parte din familia Rosaceae şi este cunoscută sub numele de sorbestrea, sângeroasă sau sorbitoare. Numele acestei plante provine din latinescu ‘’sanguis’’ ce înseamnă “sânge” în timp ce ‘‘sorbeo’’ semnifică “a absorbi”; astfel acest nume justifică cum au fost utilizate în trecut speciile de Sanguisorba şi anume în oprirea hemoragiilor.

S. officinalis L. se găseşte de obicei pe pajiştile umede piemontane, dealuri, în general lângă o sursă de apă. Rădăcina de Sanguisorba officinalis L. are o formă cilindrică și este ușor curbată de culoare brun-cenușiu sau maro închis, aspră cu riduri longitudinale, traversează crăpături și are un rizom gros, ramificat, brun. Rădăcina de S. officinalis L. se poate confunda cu rădăcina speciei  Polygonium cuspidatum (trestie japoneză) datorită asemănării lor.

S. officinalis L. poate crește până la 30–150 cm, are frunzele de obicei pinnate.

O inflorescență de S. officinalis L. poate să cuprindă până la 100 de flori, fiecare dintre ele se dezvoltă într-un singur fruct cu o sămânță. Florile sunt roșu închis și înfloresc de obicei din mijlocul lui iulie până în august. Florile au patru sepale sau nu au petale.

Dacă se doreşte a fi plantată această specie, ar trebui să se ţină cont de următoarele aspecte: are nevoie de o sursă aproape de apă (fântănă, lac, râu, etc.), la început poate fi udată mai des, dar după ce înfloreşte numai e nevoie. Dacă florile apar abea la mijlocul lunii iulie, ar trebui plantată din luna aprilie, cel târziu mai. Această specie se înmulţeşte prin seminţe, care le puteti aduna din luna septembrie când florile încep să se usuce. Se colectează florile, se usucă într-o încăpere unde ventilaţia este minimă, la întuneric. La fel se poate proceda şi în caz că se doreşte a se usca frunzele sau rădăcinile.

Frunzele acestei specii sunt verzi pe tot parcursul anului. În alte ţări, atât specia S. officinalis L. cât şi specia Sanguisorba minor Scop. se consumă în salate. Frunzele au un gust aromat, asemănător castraveţilor, dar la final au un gust amărui asemenea rucolei.

În trecut, frunzele de S. officinalis L.  au fost folosite ca decoct în tratamentul afecțiunilor tractului respirator superior, în special în tuberculoza pulmonară. Decoctul de flori și frunze a fost folosit pentru hemoroizi și tulburări gastro-intestinale (enterocolită, dizenterie, intestine ulcerate, etc.).

În zilele noastre, studiile au demonstrat că specia Sanguisorba are o varietate de activități farmacologice, inclusiv antiinflamatorii, antibacteriene, antioxidante, antivirale, antialergic, anticancer și anti-obezitate.

Surse bibliografice:

Vă invit să citiţi următoarele articole publicate cu ajutorul profesorului coordonator şi alţi profesori cărora le mulţumesc pentru tot ajutorul si sprijinul.

https://www.mdpi.com/2223-7747/11/24/3561

https://www.nrsdj.com/issues-year-2021-1/antioxidant-capacity-of-sanguisorba-officinalis-l-and-sanguisorba-minor-scop.html

Lasă un răspuns